Svastik Unleashed

Eveniment bifat, îl aştept de se-he-he-cole, pentru că atunci când a fost celălalt concert eram prea mică să merg. Deci, am văzut Metallica.

Partea proastă întâi. A plouat. Yes, obvious shit is obvious.. din fericire, am beneficiat de o pelerină de ploaie (ROŞIE!) graţie to my knight in shining armour (on white horses!), aşa că am reuşit doar să înot serios în adidaşi - ocazie cu care m-am hotărât şi să let go of them, oricât de mult ţin la ei. Adică serios, vine o vreme în viaţa cuiva când adidaşii care iau apă nu mai sunt o opţiune…

Aşa. Deci a plouat. Cam trei sferturi din concert. Plus cele aproximativ trei ore pe care le-am petrecut în picioare, pe stadion, înainte, pentru că ne aşteptam la cozi imense şi am vrut să ajungem mai repede. Am zis de stat în picioare? O, da. Când am ajuns acasă, mă durea spatele îngrozitor. De fapt, cred că ar fi mai uşor de zis ce NU mă durea: nimic. Mă dureau toate. Dar nu-mi pare rău, pentru căăă…

Metallica au fost excepţionali. Un concert foarte bine pus la punct, deşi la un moment dat mi se părea că e cam sec. Poate era ploaia de vină, poate chiar a fost sec.. nu ştiu. Cert e că în momentul în care n-a mai plouat, totul a început să arate mult mai bine. Lumea a devenit mai vioaie, trupa a început să comunice mai mult cu publicul.. subsemnata a început să dea din pleată (sidenote: totuşi a fost bine că a plouat, dacă aş fi dat din cap pe toată perioada concertului, ziua de azi ar fi fost uşor tragică).. de astea. Momente mişto tare au fost pe Exit Light, pe Seek and Destroy, pe So fucking what.. şi, bineînţeles, pe Sanitarium şi Nothing else matters. Bine, şi în rest au sunat extraordinar, dar eu nu ţin minte niciodata setlisturi, doar highlights. Sue me.

Una peste alta, i-am văzut şi pe Metallica. Sunt entuziasmată, serios, doar că prea mă dor toate ca să pot ţopăi de colo-colo aşa cum aş vrea

Editare: ăsta a fost postul cu numărul 666. Coincidence? I think not

Before..

& after!

Şi e comestibilă!

Reţeta e după cum urmează (adică reţeta maică-mii de supă de roşii, cu cantităţile ingredientelor schimbate şi tehnică uşor faulty).
Se iau:
o ceapă şi jumătate
doi morcovi
doi cartofi
doi ardei
aproximativ şase roşii
doi pumni de orez.

Ceapa şi ardeii se toacă mărunt. Morcovii se dau pe răzătoare. Cartofii se taie în bucăţi. Roşiile se opăresc, se curăţă de coajă şi se taie în bucăţi mici. Toate chestiile astea se pun într-un castron. Se adaugă orezul şi se călesc (noi le-am călit pe toate odată, dar bănuiala noastră este că trebuia s-o luăm mai pe rând). When ready, se scufundă într-o oală imensă care conţine în prealabil apă fiartă cu vegeta. Se mai adaugă pătrunjel frunze, sare, piper, mă rog.. din astea. Se acoperă şi se fierbe până pe la unu jumătate noaptea. Sau mă rog, în principiu cam o oră.. vedeţi şi voi. Se speră că iese ceva comestibil şi se mănâncă oricum, că la cantitatea de efort investit în toată treaba te doare inima să arunci produsu final. Pofta buna!

Disclaimer: reţetă reprodusă aici în pur scop informativ. Nu încurajăm pe nimeni să încerce şi nici nu ne asumăm responsabilitatea pentru o eventuală intoxicaţie alimentară.

Nu e chiar day one. E mai degraba night one. Da, este ora 0338 iar eu mă plimb cu celebra săgeată albastră pe ruta Bucureşti-Piatra Neamţ. Nu e distractiv. Săgeata nu e niciodată distractivă, oricât aş iubi eu trenurile. Niciodată nu am destul loc să stau comodă. Iar dacă am, n-am loc de bagaje. De data asta, am nimerit aproximativ bine. Am loc pentru bagaj şi stau pe un scaun din ăla singur. Partea proastă e că stau faţă în faţă cu o gagică. E şi aici un aspect pozitiv, totuşi. Măcar nu e dubioasă. Average chick, probabil n-o să vorbesc deloc cu ea pe durata călătoriei. Don’t get me wrong, I’m all talking and socializing în trenuri - dar nu în săgeată şi nu noaptea. Mi s-a făcut şi foame între timp, dar mâncarea mea este prea sus ca să am chef să o caut. Şi am uitat să îmi iau apă la mine. Aştept cu nerăbdare să realizez pe parcurs ce am mai uitat acasă.

Lumea în jurul meu începe să doarmă. Eu n-am chef să dorm. Mi-e prea lene să mă mişc din poziţia asta aproximativ confortabilă. Şi mi-e şi frig. Până acum m-am uitat la un episod din MASH. Cred că am să mă întorc la activitatea asta, care ar fi chiar plăcută dacă n-ar trebui să port căşti (out of respect for the others) şi dacă în căştile astea chiar s-ar auzi ceva. Bateria mă mai ţine aproape trei ore, dar din fericire am văzut deja o priză chiar apropiată de mine (sper că e o priză, nu pot vedea prea bine de bagajele IMENSE ale unora; serios vorbind, nu îmi pot imagina ce fac doi oameni cu patru genţi cam cât mine de mari - şi de cel puţin două ori mai grele; şi nici nu arată ca şi cum ar căra cadavre.. oh well). So, back to MASH. Will continue blogging via Notepad and updating the minute I get an Internet connection.

***

Internet connection here, yay & hails to the dude with the unsecured network! Cu ocazia asta, m-am hotarat sa nu îmi mai securizez conexiunea de acasă. Sharing is love, after all!

Iaodi, m-am înscris la trei facultăţi. Bineînţeles, la Ştiinţe Politice, unde sper să şi rămân, la Istorie în Universitate şi laaa.. *drumrolls* Inginerie Aerospaţială. Da, în Politehnică. Nu, probabil nu am să rămân acolo da’ vorba aia.. never say never, nu?

A, şi printre altele, m-am apucat cu vară-mea de gătit. Intenţionam să iasă supă de roşii, până la urmă cred că va fi supă de legume. Am făcut o cantitate absolut uriaşă, probabil o vom mânca dimineaţă, la prânz şi seara timp de o săptămână or so În rest.. nu ştiu când revin acasă, deocamdată mi-e bine aici. I crashed on the couch, am găsit reţea, life’s good!

Revin cu updateuri şiiii mai ales cu poze cu supa celebră Dacă iese comestibilă, am zis că o brevetăm…

Tonite am tren spre Bucureşti. Natural, n-am nici un chef, dar totuşi trebuie să mă înscriu şi eu la vreo facultate, ceva. De întors, mă întorc sâmbătă sau duminică şi am să plec înapoi marţi noaptea. Awesome, ce pot spune. Să mă plimb de una singură cu nenorocita aia de săgeată albastră este una din plăcerile vieţii mele. NOT. Mă enervează.

Q: La cine se referă adjectivul din titlu?
a) la secretara nr. 1 din CNI
b) la secretara nr. 2 din CNI
c) la tanti de la biblioteca virtuala din CNI, namely domnişoara Olga
d) toate variantele de mai sus.

Dar, deşi sunt de o.. hai să nu mai zic totuşi incompetenţă, secretarele mai ştiu câte ceva, deci: deşi sunt de o (cel puţin) încetineală care te scoate din sărite, totul e bine când am tratament preferenţial şi sunt primită în secretariat, deşi teoretic n-ar mai trebui să intre nimeni Şi ce mişto e când sunt şi anunţată ceremonios la intrare, cu nume şi prenume, de-ai fi zis că sunt cine ştie ce somitate (which I actually am, but I’m trying to quit bragging )